vineri, 18 ianuarie 2013

Ce fac daca copilul meu a fost diagnosticat cu ADHD?!

ADHD o tulburare neurologica sau lipsa unui stil de viata sanatos?

ADHD sau sindromul de tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie, este o tulburare neurologica. Aceasta se manifesta prin lipsa concentrarii, concomitent cu dificultatea realizarii unei sarcini. Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament inadecvat. 

Statisticiile din Romania arata ca aproximativ 200.000 de copii din România, majoritatea şcolari, suferă de ADHD. Din aceştia doar 8.000 sunt diagnosticaţi şi urmează un tratament adecvat,numarul acestora crescand in fiecare an datorita unor factori care favorizeaza dezvoltarea simptomelor:timpul petrecut in fata calculatorului,privitul necontrolat la televizor, lipsa practicarii unui sport unde  s-ar putea descărca energetic, o alimentaţie necorespunzătoare şi un stil de viaţă static până la factor genetic.
De aceea identificare şi diagnosticare tulburării trebuie făcută foarte rapid pentru a se începe un tratament. Din fericire, ADHD este cea mai tratabilă dintre bolile din sfera psihiatriei copilului. "Problema este că tulburarea nu este recunoscută şi înţeleasă, aşa că un număr mic de diagnosticări înseamnă un procent mic de copii care, prin terapie comportamentală şi tratament, pot ajunge adulţi perfect normali. Diagnosticarea copilului cu ADHD se poate face doar de medicul specialist după vârsta de şase ani, dar identificarea acestei boli poate avea loc încă de la trei ani", a explicat medic psihiatrie infantilă, Iuliana Dobrescu de la Spitalul Obregia din Bucureşti.

Simptome:
• Dificultate în menţinerea atenţiei
• Dificultate în controlul comportamentului
• Hiperactivitate
Cei care pot identifica rapid ADHD-ul sunt profesorii şi părinţii pentru că de cele mai multe ori simptomele acestei boli nu sunt identificate de medicii de familie. De aceea, informarea familiei şi a persoanelor din sistemul de învăţământ este esenţială.
Ce fac daca copilul a fost diagnosticat cu ADHD
1.Incep un tratament medicamentos ,vreau copilul meu sa fie un copil linistit sa nu deranjeze pe altii,fiind constient de efectele secundare ale medicamentelor?
2.Schimd stilul de viata al meu si al copilului meu,alimentatie sanatoasa,miscare,sport,descopar talente noi ale copilului,reduc timpul petrecut la calculator,televizor!
3.Ma implic in sistemul educational,poate copiii anilor 2012 nu pot fi educati stand in banca cu creionul in mana,poate au  nevoie de mai multa libertate!?

Ce fel de adult va fi copilul meu daca ia medicamente de la varsta de 3 ani?
Multe intrebari putine raspunsuri !!Esti parinte implicata in viata copilului tau,comunica cu el,joaca-te cu el ,practicati un sport impreuna (alergarea este indicata si este gratis).

ADHD - efecte pozitive


ADHD prezinta si aspecte pozitive, dar care sunt ignorate atunci cand se face referire la aceasta tulburare. Cunoasterea acestora permite elaborarea de programe prin care sa se indeparteze doar trasaturile indezirabile, aspectele pozitive fiind folosite pentru dezvoltarea optima a copilului cu ADHD.

Am urmarit foarte multe campanii prin care se atragea atentia asupra identificarii din timp a tulburarii ADHD la copii. In general, semnalele de alarma au fost trase doar asupra efectelor negative ale ADHD. Mai putin s-a vorbit, sau chiar deloc, si despre ce aduce pozitiv ADHD-ul.
Desi pare surprinzator aceasta tulburare are si cateva trasaturi bune din care se pot crea anumite beneficii pentru persoana cu ADHD.
Acesti copiii pot fi extrem de creativi si cu o imaginatie mult peste medie. Datorita faptului ca sunt atrasi de diverse activitati in acelasi timp si in mintea lor gandurile si ideile apar si dispar cu repeziciune, acesta caracteristica ii poate tranforma in niste maestri ai rezolvarilor, pentru ca ei nu se confrunta cu limitarile care apar in cazul persoanelor obisnuite. Astfel, pot deveni izvor de idei cu un rol major in realizarea unor proiecte.


De asemenea, datorita inventivitatii lor, pot fi deschizatori de drumuri noi, pentru ca deseori ei observa ceea ce ceilalti nu vad.
Pus in fata unei probleme, copilul cu ADHD va oferi o rezolvare surprinzatoare care acopera toate variabilele si care raspunde tuturor necunoscutelor in acelasi timp. El nu se confrunta cu acea abordare unidirectionala, ci prelucreaza informatia combinand toate elementele, chiar daca acestea nu au legatura, raspunsul fiind unul neasteptat, dar in acelasi timp corect si mai greu de accesat cu o gandire conventionala.
Copiii cu ADHD se plictisesc rareori pentru ca trec cu repeziciune de la o activitate la alta, sunt veseli si spontani in timp ce exploreaza totul cu multa aviditate. Isi traiesc copilaria cu intensitate, e o trasatura care rezista in timp si o intalnim si in viata de adult.
Daca posibilitatile financiare le vor permite, acesti adulti, vor jongla cu o multime de hobby-uri si se va observa setea lor continua de a incerca ceva nou. Schimbarile nu reprezinta un factor de stres, ci dimpotriva le ofera stilul de viata cu care se simt cel mai bine.
Ca parinte nu ai timp sa te plictisesti, iar daca resursele de energie iti permit, poti sa te distrezi pe seama originalitatii de care dau dovada copiii cu ADHD, in diverse imprejurari.
O motivatie puternica ii transforma pe acesti copii in performeri de top, greu de inlaturat din drumul lor spre obtinerea succesului. Daca sarcina este interactiva si nu-i plictiseste, vor munci din greu pentru a ajunge la rezultatul dorit. In acest caz nu vor renunta la obiectivul propus si vor fi neobositi pana la atingerea scopului propus.
Ceea ce ii face atat de deosebiti ii transforma in acelasi timp si in parteneri de joaca dificili sau in elevi cu care relatia din pozitia de educator este greu de gestionat. In general programele si proiectele scolare sunt create pentru o majoritate care respecta regulile jocului, iar cand acestea sunt incalcate cu regularitate atrag dupa sine confruntari deschise intre copiii cu ADHD si cei care au sarcina de a veghe asupra respectarii indicatiilor.
Parintii care mai au si alti copii pe langa cel cu ADHD, vor compara continuu comparamentele acestora si deseori comparatia va fi in defavoarea celui care solicita mai mult prezenta lor. Acesta va fi considerat un copil problema iar afectiunea de care ar trebui sa aiba parte va fi transferata asupra copiilor ascultatori, pe principiul ca ei o merita.
Identificarea acestei tulburari din timp ii poate ajuta pe parinti sa se adapteze si sa rapunda intereselor copilului, tratandu-l conform nevoilor lui.
Nu intotdeauna este usor, dat fiind solicitarile din ce in ce mai mari in toate laturile vietii, dar ganditi-va ce viata plina si mereu surprinzatoare poate aduce un astfel de copil.
Copiii cu ADHD au nevoie de multa dragoste, suport si incurajari din partea parintilor, astfel relatia devine puternica si greu de afectat de diverse conjuncturi.

joi, 17 ianuarie 2013

Exercitii de respiratie

Arta de a respira -calea spre o pronuntie corecta a sunetelor!

 

Distorsiunile ce apar  în pronunţia sunetelor pot fi datorate nedezvoltării motricităţii respiratorii,de regula  emisia sunetelor inspiraţia este scurtată, iar expiraţia este alungită,de cele mai multe ori copiii scurteaza expiratia. O respiraţie corectă îmbunătăţeşte nu numai fonaţia, ci şi circulaţia sângelui, oxigenarea lui, reduce oboseala, ameliorează atenţia şi memoria.  Exerciţiile care favorizează o bună respiraţie sunt oftatul, căscatul, zâmbetul, râsul. O respiraţie bună începe cu inspirul pe nas.

Educarea respiratiei

Educarea echilibrului intre inspiratie si expiratie:

Exercitii pentru expiratie:

sufla nasul in batista!
sufla aerul pe dosul mainii !
tine un fulg in aer!
stinge lumanarea!
umfla balonul!
sufla in apa cu paiul!

Exercitii pentru inspiratie:

miroase florile;
cainele la vanatoare;
miroase parfumul;

Exercitii pentru o respiratie corecta prin joc


AVIONUL
- braţele sunt întinse la orizontală ( aripile avionului )
- se pregătesc aripile (expir)
- se ridică aripile ( inspir)
- aterizare (braţele revin pe lângă corp – expir)

MOARA
- întins, cu picioarele îndoite
- braţul stâng se duce înapoia capului ( inspir)
- braţul stâng revine pe lângă corp (expir)
- se procedează la fel şi pentru braţul drept

FACEM LINIŞTE
- se inspiră profund
- blocăm aerul şi ducem arătătorul în faţa gurii
- expir spunând ssst

BALONAŞE DE SĂPUN
- după ce suflă în balonaşe, copilul alege unul dintre ele, încercând să-l menţină cât mai mult în aer
suflând asupra lui(Revista Logopedia 3/2010)




luni, 14 ianuarie 2013

Sunetului R corect in vorbire

Sunetul R apare de obicei mai târziu în vorbirea copilului (după apariţia altor  sunete:  s, z, t, g, ce, ci, ge, gi, ş, j), pronunţia sa corectă necesitând o bună dezvoltare a întregului aparat fono-articulator(buze,obraji ,limba),sa nu uitam vorbim de niste muschi daca nu sunt lucrati se atrofiaza.Sunt necesare exercitii pentru mobilitatea aparatului fonoarticular
La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea vibraţiei! Material preluat de aici.
Daca sunetul R  nu se obtine prin vibrare sau prin derivare din alte sunte se foloseste spatula.
http://youtu.be/xiV-bwzLSQU

Exercitii de logopedie pentru sunetul R:
-umflam obrajii (joc:umflam balonul ,spargem balonul)
-limba sageata,lopata.rotunda
-limba sus,jos,dreapta stanga
-limba rotunda intre buze,vibram varful limbii
-limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitam tropaitul calului;
-limba sus, in spatele incisivilor superiori si articulam:Brrumm,brrumm 
-vibrarea buzelor 

Onomatopee pentru fonemele , R:
- senzaţia de frig (brrr)
- mârâitul ( mrrr)
- ursul ( morr)
-porumbelel(prrr)
- cioara ( crra)
- greiere ( cri-cri)
- galop ( trop)
- motorul ( brrum)
- ceasul ( ţârrr)

Cand s-a obtinut impostarea sunetului R el este adaugat la vocale-ra,re,ri,ro,ru,ar,er,ir,or,ur., si in grupuri consonatice (bra,bre,bri,bro,bru,dra,dre,dri,dro,dru...) ,apoi in cuvinte ,propoziti,poezii.
Radica ,Radu si Razvan
Sunt colegi de trei ani 
Dar la anu" merg la scoala
Drumurile se separa

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Pronuntia corecta a sunetelor!

Ajuta-ti copilul sa vorbeasca corect!

Ce fac daca copilul meu nu pronunta anumite sunete sau cuvinte. In mod normal se apelaza la specialisti .
Rolul terapiei logopedice este in a trata si corecta defectele de pronuntie si de emisiune vocala. 
Dar ,si acasa pot sa previn si sa corectez pronuntia copilului meu,inainte sa ajunga la gradinita.
In primul rand trebuie sa ma sigur ca nu exista nicio problema medicala ,adica copilul meu aude ,nu are vegetatie adenoida (polipi) care impiedica procesul inspir-expir sau otita netratata ,deci trebuie apelat la medicul pediatru,ORL,neurolog.

Problemele copilului pot fi vizibile inca din jurul varstei de 3 ani!

Reguli care trebuiesc respectate pentru a-i ajuta pe copii sa-si dezvolte limbajul
  •   Intotdeauna vorbim corect cu copilul, 
  • Este bine sa ii cantam si sa ii citim copilului cat mai des, acest lucru ii va facilita deprinderea limbajului;
  •   Ne putem folosi de orice ilustratii, carti cu povesti, atlase cu imagini , cartonase ilustrate, vederi, pentru a creea impreuna cu copilul povesti despre imaginile vizualizate, pentru a-l invata cuvinte noi, cu ajutorul imaginilor, in felul acesta cuvintele au mai multe sanse de a se fixa, prin asociere cu imaginea. Acelasi lucru il putem face si atunci cand mergem impreuna la cumparaturi, in parc, etc, vorbindu-i copilului despre obiectele si situatiile intalnite in drumul nostrum;
  •   Este intotdeauna bine sa incurajam socializarea cu alti copii, in cadrul jocului. Copiii au capacitatea de a invata unii de la altii, in colectivitate.
  • Un rol important in aparitia sunetelor si pronuntarea lor corecta este maturizarea musculaturii linguale,(pentru fiecare sunet limba are nevoie sa de miste intr-un anume fel)si pozitia aparatului fonoarticular(buze,obraji,limba,frenul lung sau scurt nu este de neglijat)
Aveti aici cateva exercitii care se pot face si acasa:
Exercitii de respiratie
  • Sa inspire pe nas si sa umfle obrajii (stang, drept, amandoi) si sa scoata aerul din ei (spargem baloane)
  • Umflarea si retragerea simultana a obrajilor
  • Imitarea rasului
  • Sa soarba cu paiul/ sa sufle in bucati de serbetel (concurs)
  • Sa miroasa
  • Sa imite tusea
  • Sa imite stranutul
  • Sa umfle un balon
  • Sa sufle o bucata de servetel pe care o are in nas
  • Sa sufle nasul
  • Sa stinga lumanarea
  • Inspira alternativ pe o nara si pe cealalta
  • Inspiratie pe gura-expiratie pe nas
  • Inspiratie lunga-expiratie prelunga

Miogimnastica

Gimnastica buzelor

  • Buzele ca pentru pupic
  • Buza de sus peste buza de jos si invers 
  • Motorasul (buzele vibreaza) 
  • Sa muste buza de jos cu dintii de sus si invers
  • Motorasul cu limba intre buze


Gimnastica linguala

  • Sa isi prinda limba intre dinti
  • Sa puna limba pe buza de jos/sus, stanga/dreapta sau pe dinti
  • Sa se prefaca ca sterge urmele de mancare din jurul gurii cu limba
  • Sa scoata limba sageata,lopata 
  • Sa imite tropaitul cailor plescaind cu limba pe cerul gurii
  • Sa-si ghemuiasca limba in fundul gurii
  • Miscari rapide si ritmice de scoatere si retragere a limbii
  • Miscari dreapta / stanga rapide si ritmice
  • Bomboana (sa impinga limba in obraji si in fata dintilor)





marți, 8 ianuarie 2013

Limbajului după accidentul vascular cerebral


Atunci cand o persoana   suferă un accident vascular cerebral pe partea dreaptă a creierului, unde se află centrul limbajului, rămâne 
cu tulburări de limbaj,tulburare numită de specialişti afazie, care presupune atât afectarea pronunţiei şi a capacităţii de înţelegere a sensului cuvintelor, cât şi a limbajului scris-citit.
In acest caz este foarte importanta interventia logopedica ,trebuie inceputa imediat ce pacientul are semnele vitale stabile si este constient.Terapia logopedica difera de la caz la caz in functie de abilitatile cu care a ramas dupa accident: coordonarea musculaturii aparatului fono-articular, articularea/pronunţia, capacitatea de înţelegere a limbajului, acuitatea auditivă, percepţia tactilă.Este imoprtant ca procesul terapeutic sa sa bazeze pe resursele de care dispune pacientul la momentul respectiv,fiind identificate si imbunatatite cu ajutorul logopedului.
Terapia logopedica urmareste recupererarea limbajului toate formele sale: verbal, scris-citit, socotit. Asta înseamnă ca pacientul să pronunţe corect sunetele şi cuvintele, să formuleze fraze logice, să înţeleagă sensul fiecărui cuvânt pe care îl pronunţă sau îl aude, să scrie, să citească şi să socotească. În cazul în care pacientul este preluat mut – afazie motorie totală –, el trebuie demutizat, adică ajutat să emită din nou sunete, corzile sale vocale să înveţe din nou să vibreze.

Exerciţii de pronunţie, citit, scris

Terapia debutează cu exerciţii specifice, prin care pacientul reînvaţă să-şi controleze respiraţia şi musculatura aparatului fono-articular (buze, limbă, obraji, palat moale, luetă, corzi vocale). În momentul în care pacientul îşi poate coordona muşchii implicaţi în actul vorbirii, se trece la emiterea de sunete – la început cu ajutorul logopedului, apoi singur, urmează pronunţia silabelor de două, trei şi patru sunete.
Verificarea cititului se face treptat, logopedul folosind o tăbliţă magnetică şi litere din plastic. Pacientul trebuie să recunoască literele aşezate pe tăbliţă, să citească de pe tăbliţă cuvinte formate din două litere, din trei litere (mai, cai, dai, vai, val), din patru litere (mama, tata, două, nouă). Pentru verificarea scrisului se foloseşte, la început, tot tăbliţa cu litere magnetice, doar că în acest caz procesul este invers celui de mai sus, adică pacientul este cel care alege literele pe care logopedul le cere. Iată exerciţiile: să aleagă şi să aşeze pe tăbliţă una dintre literele avute la dispoziţie, să formeze cuvinte din două litere, apoi din trei şi patru litere.

În alte secvenţe ale terapiei, logopedul urmăreşte dacă pacientul reuşeşte să identifice diverse forme şi figuri geometrice, culorile şi nuanţele. Totodată, terapeutul verifică dacă pacientul se poate orienta în spaţiu şi în timp.